Poezie

Rol pasager

1 min lectură·9 martie 2009

Mediu

Lumina zilei m-a făcut vizibil în proprii ochi

Am asistat cuminte la propria mea naștere

Găuacea a crăpat ușor, și aripi mi-am deschis perechi

Să zbor în libertate spre cer și spre cunoaștere.

Bătăi de aripi propulsează corpu-mi în văzduh

Creând în urma lor, prelungi, vibrante unde

Vâslesc prin aer până se revoltă al meu duh

Lăsându-l în eternitate, adânc, să se cufunde.

Alerg din floare-n floare, din micro-n macro-cosmos

Culeg nectarul dulce din vastul, infinitul univers

Clădesc piatră cu piatră un templu fastuos

Și mă asigur c-a mea urmă nimeni nu a șters.

Cu grijă îmi sădesc sămânța în locul cel mai roditor

Îmi împletesc cu grijă, pe o creangă, singur, cuibul

Destinu-mi e un rol pe care-l joc, devin actor

În propria mea viață, ca orișicare flutur.

001.683

sorin marius dan. “Rol pasager.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-marius-dan/poezie/1826800/rol-pasager

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.