Rol pasager
Lumina zilei m-a făcut vizibil în proprii ochi Am asistat cuminte la propria mea naștere Găuacea a crăpat ușor, și aripi mi-am deschis perechi Să zbor în libertate spre cer și spre
Simfonia nebuniei
Ceva ciudat de-o vreme-ncoace mi se-ntâmplă... ...O tobă mare sună ca nebuna-n a mea tâmplă! Îmi cântă-o melodie sumbră, ca de-nmormântare și îi ordonă inimii să bată tare, și mai tare... Un
pictori fara har
Tabloul în care te regăsești și care la început era viu colorat... acum ... s-a înnegrit! La început s-a umezit într-un colț, apoi, cu timpul, culorile s-au amestecat într-una singură! Un
asteptare
...Și-aștept!... Te tot aștept și nu-mi mai vii!... E oare în zadar, mă-ntreb? Dar tot te-aștept să vii... ...și nu-mi mai vii... Tocite-mi sunt copitele de cerb ce te aleargă-n
