Poezie
-Arta e doar o simplă exprimare a frustrării-
controverse... asta e...
1 min lectură·
Mediu
Tu auzi zgomotele?
Trăiești ca și mine,
frica de lumină?
Necruțător te dezbracă
ochiul din fruntea lumii
ațintit asupra ta
ca un balaur c-o mie de fețe,
multiplicîndu-și sensurile \'puținului\'
la fiecare clipă,
se va naște un altul...
da, atît de puțin ești, iubito!
atît de puțin sunt, frumoaso!
sunt,
da sunt,
adevărul brut, neșlefuit
și mi-e rușine
și m-ascund prin colțuri
și mi-e frică de ochi
frică de lumină!
Un monstru
sunt
om
de aceea pe lumină nu mă vei întîlni niciodată!
...de aceea m-am îndrăgostit de întuneric,
ca fata de carne, de Luceafăr...
-Arta e doar o simplă exprimare a frustrării-
nu va recunoaște niciodată artistul,
cînd oglinda-i șoptește viziunea primordială
a Divinității.
Privește pe întuneric
frumusețea mea
norul meu
din negru –
umbra mea
din lemn de foc –
cenușă...
Sunt.
Nu sunt
decît o pagină plină de semne negre
un moment rătăcit
pe malul existenței.
val după val,
după val...
...
mă-mpuținez
tot mai
departe
f r u m o a s ă doar
de noapte.
013422
0
imi place mai mult finalul poeziei decat inceputul... si as mai lucra-o un pic ca forma