Poezie

În noapte, de una singură

1 min lectură·6 ianuarie 2013

Mediu

Surâzi precum apusul, și săruți precum marea,

Căci buzelor tale le-am descifrat chemarea,

Și chinul dorului mă macină abrupt, puternic,

Chiar dacă în noapte este singurul sfetnic.

Umbra lumânării ce bate simpatic în fereastră

Aduce sclipiri cărunte din dragostea noastră,

Și îmi ține de cald atunci când nu am lemne,

Căci frigul din odaie a ajuns să îmi dea semne.

Ochii, ieri, îmi erau doar safire de demult,

Care nu știu dacă mai sunt sau nu mai sunt.

Valsul sălbatic ce n-a știut să ne unească

Se aude la patefonul cu emisie proastă.

Adu tu înapoi de vei putea vreodată

Zborul lăuntric, amorezat, de altădată.

Unește zorii cu iubirea dintre noi

Trăită când nu eram unul, eram doi.

012.022

Sonia Kalman. “ În noapte, de una singură .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14021428/in-noapte-de-una-singura

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

foarte frumoasa ! imi place ca ai folosit foarte multe figuri de stil, cat mai bogate, intr-o diversitate care te deruteaza .