Poezie
Adolescenta somera
1 min lectură·
Mediu
Imbracata in copil
Lasam soarele sa-mi cada in ochi
Pana ce lumea alba, calda imi parea o umbra.
Radeam, fiindca din loc in loc
Privind intredeschis si dorind asta,
Cream o perla luminoasa.
Puteam s-o cresc: cam cat o palarie
Sau sa o condensez intr-o albina.
O stapaneam si chiar puteam
Sa o asez pe genele, pe parul
Lor de oameni mari
Ce nu intelegeau de ce
eu tot scanceam:
Sa mearga incet,
Sa nu se mai repeada,
sa nu isi piarda luciul
Pe care li-l dadeam.
Acum nu pot sa-mi mai inchipui lumea umbra.
Nu-mi trebuiue imaginatie,caci evident e-acum:
Lumea a devenit o pruna uscata, afumata.
Eu sunt in plus.
Soarele o lumineaza simplu, fara zambet.
E plictisit. El face toata treaba.
Nu e nimic deosebit
Sa-i faci pe oameni,
chiar daca-s grabiti,
Sa vada ca-n borcanul smead in care misuna
Arunci dupa o noapte oarba
Un jet, banal, doar de fotoni.
Eu, eu straluceam o lume luminoasa!
Onirica,cutezatoare opera ce nu o simti si nu poti s-o admiri
Cand tu insisti sa fii un muritor fugind, prea material si unilateral.
012.910
0
Anca, ai niste imagini frumoase in poezie, ideea imi place, dar prezentarea lasa de dorit. Poezia necesita slefuire in ce priveste forma, ritmul sufera, e prea searbada, se pierde in detalii, pare o poezie de inceput; nu stiu de cat timp esti pe site, dar textul tau promite, desi sufera, imi doresc sa citesc texte mult mai bune scrise de tine!
Cu drag,
Daniel