Solovastru Andrei

Vorbim despre dezintegrare sau despre strigate de ajutor in lucrarea ta? Pentru ca asta este impresia generala. Cu fiecare vers lecturat aproape simtim apartenenta la sentimentul inspirat de aceasta. Insa nu sunt sigur despre ce vorbim. Cred ca aprecierea este complect subiectiv. Consider ca ai reusit sa creezi o lucrare intr-un stil aparte. Stilul subiectiv-interpretativ daca imi permiti sa il numesc asa. Astept noi lucrari din partea ta.

As fi vrut sa incep prin a spune ca tenta pesimista a lucrarii tale este neconvingatoare dar m-as fi inselat amarnic deoarece indemnurile apasatoare prezente aproape obsesiv pe parcursul textului parca vin sa sublinieze subliminalitatea mesajului transmit de lucrarea ta.
Incep sa apreciez din ce in ce mai mult natura textelor tale. Voi continua sa observ daca stilul abordat pana acuma se va pastra cu aceeasi consecventa.

Directia generala o consider foarte buna desi nu aceasta lucrare nu exceleaza in categoria in care este inclus, dar nu datorita lipsei de profunzime si datorita numarului coplesitor de texte pe aceeasi tema. In schimb se remarca personificarea \"macului\" ceea ce confera acestei lucrari nota sa aparte.

Caracterul sigur al indicatiilor impartite cu atata o usor detectabia degajare se face simtit in cadrul lucrarii tale. Dar totusi teama aparenta vine in antiteza caracterului randurilor tale. Vreau sa cred ca ingrijorarea accentuata inspre sfarsitul lucrarii nu isi pierde tinta.

Pesimism, realism sau optimism.
Cred ca cel din urma.
Dar in fond asta este parerea mea.
Iar subiectivismul cu care privesc acest text imi este caracteristic

Intreba-te daca tu crezi ceea ce scrii. Iar daca raspunsul este un da fara nici o urma de indoiala, intreaba-te daca iubesti fara sa fii iubita indeajuns. Aceste este impresia mea despre acest text. Ceea ce iti doresti nu iti este oferit iar ceea ce iti este oferit nu este indeajuns pentru tine. Multumesc ca mi-ai oferit sansa de a ma reintalni cu acest sentiment.