Praguri între alb și negru

- Simbolul existentei nu stă scris pe perete. Intensificarea trăirilor adună lumini fără importanță. - Cine vrei să-ți dea definiții? Și ce să faci cu ele ? - Timpul, etapele tranzitorii ce răbufnesc atât de des. Pot să le pasez într-un coș...de... baschet. - Aiurea...te pot eroda, până la desfințare. - În care lume, în cea gri sau în cea întunecată ? - Poate fi dominată și de lumini orbitoare. Ele strălucesc dar nu pentru tine, pot străluci și în van... - Cum ramâne cu frumusețea clipei, cu emoțiile trăirilor? - Se mai găsesc reci și cenușii, sordide, între cele două lumi. - Dar îmi rămâne visul, pe ăsta nu mi-l poate lua nimeni. - Alb-negru sau color ? - Confuz... - Visul neinspirat nu poate căuta virtuți, se complace în hățișuri. - Bat la coarda sensibilă pentru reclădirea sistemului de referință. - Ești conservat în haină fără substanță. - Nu s-a prăbușit tot în jurul meu, mă simt viu încă. - Simulare... - Caut confruntări, aștept culoarea scânteietoare. - E prea puțin... deziluzie... nu ajunge doar culoare. - Dar ea este călăuza exitenței, am fost înzestrați cu ea. - Albul poate deveni negru, roșu tot negru, tot învăluit în negru. - Răsăritul le transformă din opace în transperante. - E departe... nu i se vede conturul... doar elemente sacre îl mai poate regăsi. - Simt ecoul atracției din răsărit. - Cohorte de lumini invizibile. Lumi înghețate. - Mai am nevoie de puțin timp și scap de singurătatea neagră. - Iluzii depărtate între apusuri târzii și lumi fără contur. - Voi înlănțui clipe în dorința de a respira bucurie, de a trăi. - Euforie în baloan de săpun. - Văd frânturi de azur, la orizont... - Lanțul... ai uitat de el. Cum îl dezlegi ? - Îl topește soarele violet, celălalt prag. - Lovitura de grație e aproape, ultima veriga este cea mai strân... - Soarele...! A răsărit...soarele ! - ...să... - Adio, nesuferitule...