Socrate Zmintzau

imi place accentul pus pe umerii drepti si privirea sus, ca un ecou al invataturii poate putin insuficiente (se intelege), dar foarte sincere, primita de la mama. Un text viu, plin de simtire autentica. Bravo!

uneori ma intreb, sincer, fara pic de rautate, daca acesti editori la buna intimplare hotarasc care texte anume trebuisc trimise la Atelier. Ca de obicei, ai atins o coarda neatinsa in sufeltul cititorului. Multumesc!