Poezie
un text in plus...
...despre moartea bahica si alte maruntisuri de moment
1 min lectură·
Mediu
îmi e așa dor de tine...
unde ești tu cel de atunci?
tu cel ce-n miez de noapte-mi alergai câinii
pe străzi lăturalnice, întunecate,
cu demonii tăi, ce pezevenghi-ți atârnau deasupra umărului stâng,
de-mi speriai vecinii
cântându-le marșuri funebre katatoniene
și de atac cerebral
cum mai crăpau pietrele
când puștiul ambiguu
îi scria șmecherește morții
pe ușa de la lift-
MUIE PROASTO!
...și ea se ștergea de cretă
cu dezgust și mai lenevea o sută de ani
la dezintoxicare
mustind răzbunări adiacente dezghețului,
tolănită in roaba cu nisip a cartierului...
unde-mi ești tu, cel de atunci?
ea mă scruta vampirește
apoi se încovoia ca un fetus aplatizat de durere
și mă sugruma
cu un cordon ombilical
făurit din brațele ei subțiri, bolnăvicioase
și urlam sufocat
într-un soi de invălmășeală gotică,
auzeam inimi bătând
în trupuri de viermi
ce se înfruptau din unghiile noastre de calcar...
și mă trezeam convulsiv,
și ea-mi aducea apă
și era palidă.
unde eram eu
cel de atunci
cel de acum
nimicul,
oglindit in chipul descompus al pământului?
în dimineți golite de sens
ea încă îmi aduce flori.
001466
0