cronicile din dulap cantate la coarda sensibila a eucaliptului docmatic
rad cu o lopată noroiul de sub tastatură și în timpul care mi-a rămas să te scarpin în cerul gurii cu două kile de musli expandat îmi dau seama că în locul știrilor de ora cinci au băgat-o pe
sonata la kalasnjikov
in zori o mangustă devorează crotalul inoportun o blondețe de femeie se gogoșerește masturbând un mobil Bregovic autenticul cimitirism balcanic chircit eu golindu-mi frigiderul de
un text in plus...
îmi e așa dor de tine... unde ești tu cel de atunci? tu cel ce-n miez de noapte-mi alergai câinii pe străzi lăturalnice, întunecate, cu demonii tăi, ce pezevenghi-ți atârnau deasupra umărului
incantatie
pornise abisal călărind un submersibil se scufunda auster, mocirlindu-se de lacrimi si bacterii... privea de jos în sus: -gândea la nopti reci de iarnă, când in lumina focului își bea
el vals del obrero
azi e ziua mea. dacă aș fi fost câine aș fi murit de mult, aș fi murit împăcat cu viața și cu babele ce vin de la piață... sunt o biată fiară cu chip uman și simt nevoia să mă scuz și să mă