Poezie

copacul de la izvorul 24

1 min lectură·16 iulie 2011

Mediu

îl vedeam aproape în fiecare vară la marginea pădurii lângă râu

câtă vreme eram noi doi pe lume nu aveam să mă tem de nimic

demn și vizibil lângă răscrucea de drumuri

era atât de bătrân încât bunicii mei povesteau

că-l știu de mici și-l admirau cum străjuia

cărarea ce duce spre pădure

era greu de crezut că cineva sau ceva

îl va clinti vreodată de acolo

îl îmbrățișam

ca pe un fel de sardanapal

mă asigurase că vom fi la fel

dincolo de mormânt – nimic

presimțind ceva l-am căutat și l-am găsit

prăvălit peste râu

rădăcinile mari cât o roată de moară erau jumătate afară

acoperite de pământ

coroana îi fusese tăiată deja

l-am privit îndelung și am înțeles că nu a murit de secure

ci s-a surpat malul care-l ținea

acum alerg să-l prind după moarte

eul meu cât încă-mi aparține să-i fie egal

încă mai este la fel de frumos poate chiar mai util

a făcut punte peste două maluri

va scurta multe drumuri

mai ales pe al meu

00918

Sirius Davidescu. “copacul de la izvorul 24.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sirius-davidescu/poezie/13985015/copacul-de-la-izvorul-24

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.