Poezie
Poem cubic
1 min lectură·
Mediu
Închide-ți ochii, privește în sus către cer și continuă să dansezi în picioarele goale
Împotriva vântului.
Săgeata care îmi străpunge brațul îți va arăta calea.
Luna însângerată îmi topește pielea
Și pentru a-mi putea ispăși păcatele, o rog
Să-mi dezvăluie adevărata mea identitate.
Copacii din argint mă înconjoară amenințător, dar
Inima mea care nu a suferit niciodată simte bucurie.
Îmi poți vedea chipul?
În această lume închisă și mică
Vocea mea ar trebui să ajungă până la tine.
Îmi poți vedea inima?
Pentru că mă voi întoarce în carapacea mea, acum goală
Și nu voi mai evada niciodată.
Amintirile mele sunt tăiate de vidul dintre norii înghețați,
Iar corpul meu trebuie și el secționat ca să-și plângă în liniște mâhnirea.
Poți să vezi fragmentele rupte din mine?
Dacă au fost o rugă în cinstea ta, ar trebui să te înduioșeze.
Vor dispărea petele de lacrimi?
Dacă nu mă voi putea întoarce niciodată,
Te rog, fă-mă să uit.
001.006
0