de ceva vreme număr clanțe

am fost prizonierul mai multor încăperi din care uneori am vrut să fug de multe ori au dispărut ele fără să știu de ce mai ales cele care nu aveau ferestre ultima încăpere de care îmi amintesc avea foarte multe în fața patului pe care mă tolănisem erau două una verde mentă cu efect răcoritor și alta brăzdată de fire o a treia se deschidea spre o lume ciudată nebuloasă urât mirositoare dar tentantă multe altele despre care nu prea știu ce să spun și o ultimă fereastră cu oameni în balcoane lângă petunii și mușcate pe toate astea le-am văzut când mă gândeam ce fac și am ajuns la concluzia că numai ce vreau deci număr clanțe și înțeleg că-s plin de ură când vorbesc de ele pentru că nu au deschis nicio poartă