***
cândva îmi ascundeam gândurile pe străzi cu nume de voievozi. în ochii mei ploua adânc, îmi așteptam sentința ca un bici căzut din mâna Tatălui. șinele de tren erau eșafodul desfrâului cel
Clădiri, oameni, trecut
Pereții clădirilor miros a veacuri trecute. Lipscaniul se demolează singur printre străzi pavate atent cu istorie. Dau o fugă până în Argentin. Poeții sunt târzii și putrezi La lumina brichetei și
Trupuri de lut
Pe mine a uitat să mă modeleze Am forma roții, sunt moale, nears, nepotrivit pe raftul în care tu iți etalezi formele, și putrezești sub praf. Mie a uitat, mizerabilul olar Să-mi dea o
Anotimp
Ieși de sub tancuri – Fii cea mai evreiască Zi de cireșar.
Et silva...
Alergam prin pădure, când m-ai prins de gleznă Și am căzut peste frunze. Stai lângă mine, săruta-mi frunzele de pe piept, aleargă pe gleznele mele până te vei prăbuși din coapse, până
Yom Hashoah
Ce frig s-a făcut în cameră Iar degetele tale sunt ca cel pe care l-a rupt Noe când femeia a împietrit. Hai să ne iertăm de minciunile Coastelor noastre rupte pe timp Hai să uităm că eram
Haiku 1
Glasul vântului - Frunzele toamnei picând Sub șine de tren.
Toamna se numără trenurile
Ai vrut în parc. Pașii nostri iau forma aleilor Și se contopesc cu cimentul Umed pe care vom mai Reveni. Frunzele uscate se vor transforma În așternuturi Pentru dățile când vom
Să împușcăm pianistul
Împușcă pianistul Fiindcă n-are frac! Și oricum, a greșt partiturile Cântă Toccata în loc de Claire de lune… Ce prost! La final, drept pedeapsă, Dați-i un buchet de spini Poate înțepat, va
Contratimp
Hai la scări, la Universitate Sau mai bine ne uităm la cărți “cultura a coborât în strada”. Apoi o luăm agale pe Calea Victoriei, trecem de Cercul Militar și de Romarta. Până la Þăndărică
De ieri
Aștept un zâmbet de ieri… Cred că am adunat Vreo trei sute De ieri. Sunetul fericirii Pe care nu-l mai aud Mă împinge la Deziluzie. Deziluzia ca nici macar Tablourile Nu ma
Buchet de maci
Culege-mi un buchet de maci Să-i presez peste rana Și sângele să mi se transforme În opiu. Petalele sângerii vor cadența Până vor fi străpunse De spinii privirii tale Iar brațele mele se
Copilul cu flautul
se distinge o melodie discretă în aerul liniștit al camerei. mă apropii de perete - - ascult. un flaut își înalță culorile vibrând dintre buzele și degetele unui copil. începe în piano
Neputință
Ce ciudat îmi pare totul Parcă ieri stăteam pe prispa casei Privind oamenii de peste drum, Încercând să îmi dau seama unde se duc Și ce fac acolo... Eu mă duc...mereu, în mintea ta -De ce ai
Bal mascat
Hai să ne punem măștile Și să ne prefacem că râdem palid Pe sub ele. Eu o voi îmbrăca pe Desdemona Îmi voi pune dantele Rochii cu crinolină roșie Iar în mâini, Mănuși albe de mătase. Hai
Motoare
Te-aștept mâine La Motoare. Voi fi la bar, pe al treilea scaun Să nu lipsești. Beck’s-ul e mai amar Fără compania ta. Și parcă și Uriah Heep E mai răgusit fără tine. Hipioții de la
