Cântec evreu

Plecai, când m-am întors spre tine… Erai în uniformă verde Pășind arar spre prag. Gleznele mele plângeau Pe tocul ușii, pașii Bocancilor prăfuiți. Probabil îți mai amintești Gustul gâtului meu, Zgârieturile unghiilor, Rănile gloanțelor, Eu. Sunt doar un soldat circumcis Pe suflet, Cu inima baricadată-n lagăr, Iubita mea din basm. Port pușca în orice Atingere a mâinilor. De fiecare dată când te iubesc, Îți strâng șoldul ca pe ultima Suflare. Ca pe iranienii pe care trebuie să-i împușc – Șoldul tău e trăgaciul, iubita mea. Ne vom călca în picioare Cu bocancii de infanterie În așternuturile patului Din Ierusalim, te voi îmbrățișa ca pe tunul din care s-a auzit obuzul. Lasă-mă să te izbesc, iubito De turnurile Babel si cel al Chindiei Să te apăs până îți aud În pântece clopotele, toaca Pentru a fi sigur De libertate. Atunci te voi avea întreagă, Ca pe o pernă de gloanțe Pe care mă pot culca Așa circumcis cum sunt. Uită-mă, iubito, Înainte să-ți lipsească Îmbrățișarea De soldat Fără armă.