Mediu
Dacă nu mă poți iubi cât te iubesc eu pe tine, lasă-mă în pace. Promit să fac și eu la fel dacă va fi cazul.
Dacă punctele negre de pe nasul meu te împiedică să mă dorești, lasă-mă în pace. Altul nu se va împiedica de ele.
Dacă ochii mei te irită atunci când se revarsă dragostea din ei, lasă-mă în pace. Altul se va topi la căldura lor.
Dacă gropițele mele de celulită te fac să-ți fie rușine cu mine pe plajă, lasă-mă în pace. Se va găsi unul priceput la masaje drăgăstoase care să le facă să dispară.
Dacă vulgaritatea te excită și nu suporți că sunt, așa cum spui tu, “o domniță din secolul XVIII”, lasă-mă în pace. Mai există cavaleri rătăciți prin lume; trebuie doar să-i găsesc.
Dacă nu mă visezi noaptea într-o fantezie deocheată, lasă-mă în pace. Prefer să fiu curva din visul cuiva decât femeia invizibilă din realitatea ta.
Dacă ți-ar plăcea să am altă culoare de păr, alți ochi, alte picioare, alte ..., lasă-mă în pace. Nu pe mine mă vrei de fapt; și oricum nu ne permitem atâtea operații estetice.
Dacă atunci când tragi linie iubirea noastră îți iese cu minus, lasă-mă în pace. Iubirea ar trebui să fie întotdeauna pe plus ...
043
0
ce vreau să subliniez aici, este că textul ăsta e o scrisoare personală. ea își pierde valoarea literară pentru că se simte că destinatarul ei este o singură persoană.
celorlalți, de exemplu mie, le dai senzația că se uită prin gaura cheii la o femeie care nu știe cum să-i atragă atenția unui bărbat care o folosește din când în când, din plictiseală.
poți să faci literatură din orice, e drept.
înceracă totuși puțină subtilitate.