Poezie

Spleen

1 min lectură·11 mai 2006

Mediu

Toate cărările

se împletesc în întuneric,

și toate căile-s același drum,

trecut însângerat,

prezent [Apusul] vânăt,

Sfârșitul [viitor] de scrum.

Clopote lungi

se scutură de viață,

sunete tac de ger și-apun,

căci toate putrezesc

și pietrele acum se descompun.

Umanitate, ciumă sufocantă,

natalitate- claustrofobie

lumea mereu se-nvârte împotrivă-mi,

aceeași funerară astenie...

Ecourile au să tacă

zilele n-ar mai lumina

de greață,

dar știu

în întunericul ascuns

sub alba față

câți dintre voi

mâine urăsc sau plâng,

știu :

Universul se hrănește

din insistenta suferință

a celui ce trăiește.

001.729

Simona Mortalian. “Spleen.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simona-mortalian/poezie/182058/spleen

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.