Nu sunt
Nu sunt un fluture Ce-și poartă destinul pe aripi. Nu sunt un râu Ce-și poartă apele prin codri. Nu sunt un răsărit Ce-și stinge viața in amurg. Nu sunt o iasomie Ce-și ține viața in
Nebunie
Închisă-n nebunia mea Te doresc tot mai aproape Dar nu te știu, nu te cunosc. În mine țipă o durere surdă Și simt umbra lacrimilor ce-au curs. În timp ce-afară totul plînge Și suspină sub alt
...
Viață răstignită în colțuri, Fugi de realitatea putredă ce te înconjoară, Te ajunge din urmă și simți că te îneci În marea de regrete intinsă la picioarele tale Frânte și reci de căutarea stupidă
cufarul cu papusi
te-ai inchis in cufarul tau cu papusi. totul iti pare vis dar crunta durere te sfasie pe dinauntru si plangi cu lacrimi crude de portelan. stai singur intr-al lazii colt si privesti
frantura
ochi reci atintiti asupra mea si totusi nu ma vezi... ganduri indreptate spre tine, nu-ti dai seama oare sunt prea mica sa ma vezi? te intampin cu o floare dar nu-i simti parfumul si pleci iti
copil cretin
ochiul imi plange dupa privirea ta vreau sa te vad copil cretin ce mi-ai furat inima deja ranita si ai aruncat-o intr-o mare de regrete iar acum plange in nemarginita ei singuratate mana imi
Parfum de iasomie
umbra vocii tale inca imi mai staruie in minte ce nu-i decat o dulce amintire a sufletului din tine petale albe de iasomie ai impletit in parul meu si m-ai facut sa cred ca ma vei iubi
Suflet ranit
M-ai ranit profund. M-ai facut sa sufar. De nenumarate ori Ai sorbit de pe buzele mele, Insetate de ale tale, Esenta sufletului meu. Precum un phoenix M-am stins si am renascut
Versuri rasfirate
Privindu-te pe tine stau si ma intreb cum e acolo.. acolo sus, printre atatea constelatii cu nume bizare unde te-ai nascut. Suflet rupt din mine, Ganduri rupte din
Intrebarea
Stând și privind la viața trecătoare, Gândurile-mi zboară tot la tine Și iar aceeași întrebare nemuritoare Începe să-mi bântuie sufletul fără-ncetare, Iar lacrimile dulci-amărui ale timpului ce-a
Revenire
Pe drumul pecetluit de frunze moarte Mergeam alene ca o vietate, Ce drumu-i este cunoscut Și mă-dreptam cu pași știuți, Spre amintirea anilor trecuți. Și din pereții marilor cetăți Răsar
Amintire
Nu mai știu ce să simt. Nu mai știu ce să spun. Nu mai știu nimic. Sufletu-mi pustiit, Plânge cu lacrimi amare de sânge Dupa minunatele clipe Ce le-am avut, dar... S-au scurs, Cum nisipul
