Poezie
Anima
1 min lectură·
Mediu
Nu pot să-ți spun totul
strigătele păcatului și urletul surd al morții
pământul mereu alergându-mi de sub picioare
nici legiunile singurătăților
tu vii din adâncurile unde te-a modelat cine știe ce strămoș
care nu mai e decât o felie de humă
ai ajuns la mine învelită în hlamida amorfă a sentimentului
și pentru a-ți vorbi te-am transformat în propria mea umbră
în care aș fi vrut să mă retrag
mi-am tatuat pe chip măștile fericirii
ți-am dat nenumărate chipuri de fată
hrănindu-te cu dorințele ascunse,cu incantații uitate
și cu muzica sfârșitului
fără de început,
dar abia acum
nu-ți mai pot spune
nimic
012.957
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simon Salca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Simon Salca. “Anima.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simon-salca/poezie/1756079/animaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
,,nu pot să-ți spun totul/de fapt/ar fi păcat să-ți dau un chip/cu sinceritate,
0
