Inger urat
Cât de surde sunt aleile forfotitoare pe care merg in fiecare dimineață cât de urâte sunt pleoapele ce se închid la vederea celor fără speranță cât de aspre scopurile care
Luvadeea
Deși mă voi simți ca pe o cruce răsturnată... am presărat pe piele pe pielea ei goală miliarde de frunze. Pe creștet pe frunte pe
Anima
Nu pot să-ți spun totul strigătele păcatului și urletul surd al morții pământul mereu alergându-mi de sub picioare nici legiunile singurătăților tu vii din adâncurile
Acolo
Încă mai stau aici ca o fantomă a sufletului tău încercând sa ajung din urmă aerul rarefiat din locurile pe unde ai trecut, zăpada răvășită cu lacrimile-ți de bucurie. încă încerc să beau
Sufocare
Vidul nu e decât o îngrămădire de îngeri căzuți, armura permanentă în jurul cărnii mele. Împreună cu Luceafărul,legiuni ale penumbrei se strâng să mă apere de uitare. Infernul muzical al
