Îmi udă sufletul, ușor
Ploaia asta târzie de toamnă...
Sunt melancolic astă seară, doamnă,
Dar nu-ntr-atât încât să mă omor...
Găsesc că vinul are-un gust îngrozitor
Dar încă nu am chef să ies
Portativul schingiuit
al liniilor de tramvai
acoperit
într-un vârtej
abstract
de note sangerânde...
Un trecator înfrigurat constată:
\"E toamnă...\"
Nu l-am mai ascultat...
Prozaic si
O lacrimă,
se prelinge încet
pe un obraz
bucălat,
de copil...
O mâna tandră
o usuca,
duios
cu o batista...
Amintirea plânsului
s-a pierdut
într-un zâmbet
de împăcare...
Acum,
lângă alte
Mă bălăcesc,
fără nici o subtilitate,
în mocirla ascestei lumi
vulgare
în care,
fără să o fi cerut,
am fost invitat
să intru
primind,
drept compensatie,
o palmă,
peste o zonă
mai putin
