probleme intr-un cuplu de moda veche

-În ce an te-ai născut? -În \'68. -Și eu. Suntem decrețeii. Tânărul roși. Dalia îl studia încântată. Nu mai întâlnise tineri de vârsta ei care să roșească. Marin simți că poate să îndrăznească mai mult. -Ce faci sâmbătă ? -Nimic deosebit. -Vrei să vii cu mine la o nuntă? Un văr al meu se însoară. -E o idee bună. -Deci vii? -Hotărât! În acea noapte de sâmbătă spre duminică, tinerii au făcut la întoarcere un ocol romantic prin pădure. Atunci a constatat Marin ce persoană hotărâtă este partenera sa. În zori a condus-o acasă. -La prânz putem merge la Festival. -Dacă vii să mă iei. -Vin, dar la întoarcere mergem pe la ai mei. -Mai vedem. Acum, somn ușor! Marina nu s-a mai implicat în vreo relație de aproape un an.Prima iubire fusese o dezamăgire și se refugiase cu totul în munca sa. Cunoștea viața de familie mai mult din romane. În cărțile pe care ea le citise puritatea miresei era o condiție indispensabilă pentru fericirea familiei. Erau cărți scrise la sfârșitul secolului trecut. ,,Inocența lui va aduce optimismul pe care eu nu-l pot da unei relații de durată!\" își spuse ea încântată că încă putea salva idealul întemeierii unui cămin așa cum îl înțelegea ea. La scurt timp, tinerii s-au căsătorit. Au făcut o nuntă cu dar la care au chemat rude, vecini și câțiva dintre foștii colegi de școală. -Important este să vă supărați pe rând, ăsta e secretul unei lungi căsnicii, îi șopti o mătușă de-a mirelui , în treacăt. -Dacă ți-a plăcut filozofia la școală, acum o să ai ocazia să o aplici, a comentat și unchiul ei, nemulțumit că noua sa rudă nu corespundea standardelor lui intelectuale. -Vorbești despre propria ta experiență, nu-i așa? replică mireasa privind cu coada ochiului spre mirele ei. Știa ea ce știa . Săptămânile treceau captivant. Jocul real ,,de-a mama și de-a tata\" îi punea în fața a noi și noi probleme. -Cine gătește azi? -Cine ajunge primul acasă. -Nu crezi că ar trebui să gătești de seara pentru a doua zi? Altfel ni se lungesc urechile până o să mâncăm. La serviciu, Daliei îi plăcea să se joace cu verigheta și ,mai ales, să se semneze cu noul nume. -Doamna K. Delia ne va prezenta materialul despre perspectivele tinerilor din mediul rural. Faptul că acum i se spunea ,,doamna\" era o încântare pentru complexul ei de fată bătrână. -Firma mea are probleme. E în pragul falimentului. E posibil să nu primesc plata la timp, se plânse într-o bună zi Marin, necăjit. -Va trebui să îți cauți o altă slujbă,remarcă Delia îngrijorată. La câteva zile, Marin se întoarse acasă radiind: -Am găsit de lucru. Ienci, un fost coleg, are firma lui. A muncit câțiva ani ,,afară\" iar acum are zeci de angajați. -Ei, așa da! Se știe că la privat se plăteste mai bine decât la stat. -Și e prietenul meu! Îl cunoști și tu . Vorbește mult despre tine. După-masă s-ar putea să treacă pe la noi. -Cu ce o să-l servim? -O cafea va fi de ajuns. Ienci părea cel puțin la fel de încântat ca și Marin de această întâlnire. -Mai ții minte Delia,când erai comandantă la pionieri și noi toți te salutam cu mâna la șapcă ? Eram niște amărâți. Se învârte roata, nu-i așa? -Mie nu mi-ai spus nimic despre asta, Daly! -Așa e. Tu te-ai mutat aici abia când Dalia a plecat la liceu. -Nu e vina mea că m-au ales. Și eu am fost uimită. -Copiii chiar te plăceau. Câtva timp, Marin pleca la serviciu entuziasmat și se întorcea ca de la o sărbătoare. -A trecut Ienci pe aici să îți lase banii. De ce nu îți ridici singur salariul? îl informă Dalia într-o zi. -A, dragul de el! Vezi ce grijă are? Probabil că acum a scos banii de la bancă și vroia să-mi facă o bucurie cu câteva ore mai devreme. Mergem la cumpărături? -Mai întrebi,bărbate? Dalia observă că Ienci parca des mașina în fața casei lui Niculae, un alt angajat al lui. -Văd că șeful tău e prieten cu toți angajații lui. Îi vizitează acasă... -Da, acum umblă pe la Niculae. Știi ce gură are nevasta lui Niculae? -Nu înțeleg! Ce legătură are nevasta? -Pe mine abia mă mai bagă în seamă Ienci. De o săptămână îmi trimite prin alții sarcinile de serviciu! se plânse Marin, fericit că în sfârșit are cui să-și spună supărarea. De atunci, apetitul sexual al lui Marin se înteți. Dalia era copleșită de atâta atenție din partea soțului. -Mâine e zi de lucru. De când s-au schimbat regulile? La început fusese plăcut surprinsă, apoi deveni istovită. Simți că nu ea este cea care ține frâiele, ca până acum. A încercat să vorbească unei prietene. -Nu știu dacă e de bine s-au de rău ce mi se întâmplă? -Te-ai gândit că soțul tău poate fi heterosexual, iar în această etapă, simțind atracția lui Ienci pentru tine, încearcă să îl facă gelos pentru a beneficia din nou de atenția lui? -Fugi de-aici! Deși Dalia respinse la început această explicație, cum nu îi venea în minte nici un alt răspuns, ajunse să accepte acest raționament ca pe o posibilitate. ,,Dacă e adevărat eu ce am de făcut?\" își întrebă ea conștiința prea puțin încercată de problemnele reale ale vieții. ,,Nimic deosebit\" aceasta a fost decizia conștiinței înțelepte. ,, - E doar o posibilitate, nicidecum o certitudine! încercă să se încurajeze, destăinuindu-se din nou prietenei sale. -Certutudine rămâne îndoiala care te macină pe tine. Prietena ei avea dreptate. Lipsa de încredere avea să înnegureze fericirea căminului ei. După câteva săptămâni de așteptare a salariului care întârziase din cauza unor probleme ale firmei, Marin sosi acasă triumfător: -Azi am lucrat pentru bani, iubito! Mâine am liber și mergem la cumpărături. Putem să facem lista de pe acum. -În sfârșit! Să sărbătorim! Și Dalia se grăbi să aducă două pahare pentru vin. A doua zi nu s-au ridicat încă din pat când Ienci apăru la ușă. Marin se îmbrăcă la repezeală și ieși să pună de o cafea. -Tu faci cafeaua? auzi Dalia de dincolo de ușă vocea oarecum nemulțumită a lui Ienci. ,,Misogin\" își spuse în gând. Porni casetofonul : ,,love me tender...\" .Elvis. Așa putea să repare această zi care ar fi putut începe și mai bine. -Vrea să îi împrumut banii care mi i-a dat ieri. Are probleme la firmă. Ce părere ai ? Ești de acord ? Femeia rămase tăcută câteva clipe. Situația i se părea absurdă și amuzantă tototdată. -Oprește atât cât avem nevoie ca să supraviețuim până la salariul meu. -Așa m-am gândit și eu. -Azi nu mai mergem la cumpărături, observă Delia. -Se pare că nu, încuviință soțul ușurat. Ziua de plată era mereu amânată la firma lui Ienci. Părerile salariaților erau împărțite: - Azi-mâine dă faliment! spuneau cei mai pesimiști. -Da de unde! Þine banii la bancă și din dobândă câștiga bani de un chef, motivau optimiștii. -Dalia, serios sunt probleme la firmă. -Asta am observat. -Am discutat cu Ienci posibilitatea să devin asociat. -Ideea e bună, dar... cu ce capital? -Ienci nu mai poate împrumuta de la bancă. În schimb noi, da. Ca de fiecare dată când era vorba despre Ienci, Dalia rămase cu gura căscată. -O să mă gândesc la asta, promise ea. Dalia ținea neapărat să o consulte pe prietena ei înainte de a lua o decizie. -Ar urca o treaptă socială și eu alături de el, remarcă Dalia visătoare. -Asta dacă lucrurile vor începe să meargă mai bine la firmă, își manifestă pesimismul prietena ei. -Marin are deplină încredere în Ienci. -De fapt asta e adevărata ta problemă. Marin și Dalia nu s-au asociat cu Ienci luând un împrumut de la bancă. -Ienci a spus că își restrânge activitățile ca să fie mai rentabil. -Ce faci tu este rentabil, încercă Dalia să își consoleze soțul amărât. -Cu toate astea, azi am fost concediat. -Bine. -Bine? -Așteptam asta, spuse Dalia cu ușurare. -Și acum? -Vom vedea. Marin a apelat la o agenție de plasare a forței de muncă în străinătate. A obținut un post. Vine acasă o dată pe lună. Revederile sunt așteptate de ambele părți cu nerăbdare. -Îmi lipsești! -Și tu mie! -Ne vedem mai răruț, că-i mai drăguț . -Și în curând o să te pot întreba:,,Draga mea, în ce vrei să investim?\" -Fără să ne împrumutăm. -Fără.