Coarne
Pe zidul crăpat, mă-nalț fără glas, Cu glezne de lut și privirea în ceas. Oasele-mi plâng clei curgând peste spate, Legate de șine ce ard în păcate. Traverse rugină — cruci strâmbe de spini, Îmi
Sangvine
El i-a despletit amintirile din artere Ea a îmbrățișat somnul lui El își spală inelarul în aorta ei Ea își ține numele scris într-o sticlă El fumează chiștoacele ei Ea își spală sânii în ochii
Demachierea duhului!
Cocarda ce-mi strânge coapsele rigide ca un garou, E facută de mama din pânză albă găsită prin casă, Face abuz de drept împotriva nimfelor pubere Ce au trupuri foarte grăbite și gânduri
Urme
Cu mâinile întinse am treierat grâul aspru În timp ce alergam în cercuri misterioase, Prin lanul încă verde necules de decenii Cu macii triști și obscuri ce stau de veghe. Spicele culese nu se
Dispnee
poate așa pricepeți... Stau ascuns sub capacul de coșciug Ce mă adăpostește ca o carapace, În mijlocul capelei ce a fost odată camera mea Acum cu ferestre ce par vitralii din cioburi
Mimosa Pudica
Când ochii tăi mă încercuiesc rămân fără scăpare Și când în mine te arunci tu golul mi-l mărești Iar când râsul tău curat bocește pentru mine Atunci bretonul tu ți-l sufli și dinții mei
Externare
Fumam spinii trandafirului îmbujorat de berea blondă În timp ce bruneta mă invitase la un somn ușor În preajma Paștelui cu mult timp înainte de Viscolul pâclos prin care numai flori din
al naibii inorog
ies din trup mă uit la mine văd un chip plin de suspine pentru că tu nu ești aici muza mea cu nuri fierbinți ești departe în amurg eu la tine nu ajung tu acolo eu aici dragostea e cu
