Simion Cozmescu

apăs absent durerea oprind sângerarea pentru a nu-mi umbri pașii culori tardive înfloresc pe ecranele monitoarelor stinse și împing orizontul intern cu o bătaie de inimă mai departe negura

încă mă dor aripile amputate aruncate cerului flămând senzația de membru fantomă se manifestă prin poezie îmi spun și-mi amintesc lunecarea norilor pe curbura planetei ochii mei căutau

când balansezi lumina între pleoape clipești peste o legătură de fluturi alegi mersul pe cumpene alternativă cădere sporadică deliberat destigmatizată rupi zăgazuri metehne și uiți pe valuri

aburul din respirația unei crizanteme smulse pe răcoare mersul pe vârfurile lumii în timp ce nourii îți fug de sub bolta tălpii ciute înfrigurate strecoară lumina vieții prin gene

Nu îți mișca mâna, uită tot ce a plâns vreodată muntele acesta. Lasă-mi surâsul brațului meu să te prindă și, biciuită de ploaie prin obosita mea minciună... ....adăpostește-te,

Simt cum pasul lui Dumnezeu Îmi strivește tâmpla, iar marea Este o neliniște clocotitoare. Irealul se întinde la un deget de concret, O simplă asimptotă adiabatică Ce caută rezolvare. Un hiatus

Nu ninge astăzi, rămânem în casă, iubito. Zapăm pe televizoare canale diferite - La un maraton, câștigă toamna incognito, Iar junele Juan se încurcă în Juanite. Nu ninge astăzi, zadarnic

Un orologiu nins atârnat în câmpie Se scutură de zăpada rece căzută În ultima oră din modesta veșnicie. Apoi tic-tac-ul reîncepe, te rog și ascultă. Știu ce noaptea aceasta îmi tăinuie

Înverșunat și vrășmaș demult ne iubeam Unghiile tale îmi tatuau pe spate răspuns Cu dorul pe cearcăne dimineața plecam Aproape de ură, iubirea nu ne era de-ajuns Vroiam să mint când îți

Nu voi uita niciodată primul impuls sărut. Premeditată chemare. Neînsoțit de măguri mă revărs neguri. Nu voi uita niciodată prima sorbită privire nedes și arar

Clopote de argint bat la nuntă în biserica noastră. Cavalerii din cleștarul cristalinului Uitați de lacrimă la porțile destinului Aleargă înzăuați în zăpada ultimelor ninsori Pe destine de

Te târăști pe langă mine în limuzine de lux Mă vezi la colțul străzii marfă devalorizată uitată ca o țigară muc strivit de un betiv haotic tu citește-mi, iubito în seara asta cărți de

Îmi mor îngerii în picaj eu îi țin ca șoimi si îi aștept pe mănușa înzăuată ei ratează din păcate și se strivesc de pămantul negru Mor îngerii în picaj asteroizi se anunță

Bumerang Vom mai astepta o zi pana vom veni la capatul vesniciei. Mică plată de tarzie si sorbita suferinta prin paie de neguri si brume adunate toate in pluta nesfarsitei

Cerul pe patru petale Îmi deschid cerul sub Cer pe patru petale - una pentru simfonie alta pentru albastru a treia pentru fericire și ultima pentru suflet Inima îmi bate clocotind sub

Golgota între paranteze Ca un păcat răstignit țintuit (ridiculizat) ce se încăpățânează să reînvie rispit în trecerile și răsucirile timpului (al meu și al tău) (lăsând siaje in

Sens unic Părăsindu-ne, păreri de rău se întorc din necuprinsuri. Aripi de înger, bumeranguri căzute din umeri strânși a neputință. Se întorc uneori... curioase întinderi licărind

Lumina adesea îmi găsesc nostalgica privire odihnindu-se pe incertele catarge ale norilor aici nu există flori doar păsări cu petale aici nu poți face castele de nisip clepsidrele sunt

Premiera baletului Somnul Muzica adormise in fața mea. Balerinii erau obosiți, spectatorii somnoroși. Voiam să plec, afară ningea, era frig, dar mă aștepta trăsura la scară- probabil,

Perfuzia Sunt spectator al vieții mele Dintr-un cotlon, ascuns printre umbrele.. Mă strecor bolnav în tine. Un drog pervers picurat în vine. Și ce obțin e doar o iluzie Dintr-o banală,

Aripă de lună zvon de rugină reverberând din clopotele mării seara coboară ondulată în mirosuri saline sub aripa lunii stelele ițesc ciocuri argintii peste nisipuri rătăceste în

Pleoapă Pleoapă, tu porți amintirea visului. Îmblânzești realul cu fiecare clipire.

Evanescență Trupuri măcinate de ore Vânturi sfâșiate-n ninsori. Peste bungetul negru de nori, Splendori, În evanescente aurore. Așternem pleoape pe iriși, Visăm la șovăielnicii