Poezie

Două sute plus șase

1 min lectură·29 februarie 2016

Mediu

oasele mi-au fost aruncate în trup

au rămas vreo două sute șase

o molimă mi-a rupt sternul

inima legată cu artere groase și bătută

mă înjură gâlgâit

mă scuipă printre gratii

trec dintr-o cameră în alta

îmi ling gingia încă doare dintele lipsă oare se socotește

două sute să fie atunci restul sunt din acrilat

trec din super one într-un film de lasă-mă că te las

e mai scabros nu rezist

geamurile mă urmăresc de parcă ar vrea să

fie sparte

mâna cu paharul intră prin sticla televizorului să văd

dacă ninge

ziua miloasă îmi dă pomană un sărut

mâna îmi sângeră paharul se umple

bloody mary

zăpada din planeta înghețată de pe nat geo hd

se înroșește un urs polar mă adulmecă

revin cu o blană de iarnă sunt alb și nimeni

nu mă vede

să ard camuflajul celor două sute șase

pardon două sute plus șase dinți din acrilat

douăzeci și unu de grame de viață

se vor elibera

zăpada se topește în urmele pașilor tăi

adâncite prin viața prin pustiirea mea

sorb însetat ca o fiară

cei din filmul de pe super one

s-au oprit și mă privesc

001.634

Simion Cozmescu. “Două sute plus șase.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14088778/doua-sute-plus-sase

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.