Viața e o curvă cu urechi frumoase

sau se dorește poezie?
O fi viața o curvă, dar ce are asta cu urechile de auzit? Faină comparația cu o vacanță fără școală și pauze. Era întristător să aibă vacanța pauze, și mai ales școală. Profa de rusă a fost singurul mister al cui? Al curvei de viață, al ferestrei sau al profesurului cu urechi, desigur, grase de muzică? Aberații.

Oleacă de tupeu. Mișto nu aș spune..e un cuvânt urât. Da, se dorește, e poezie, prin prisma și cuantum-ul meu de valori acumulate, oarecum și nesigur, în viața asta ce o am pe aici...O ceară din urechile pe care tu se pare că nu le ai pentru mesajul din textul meu..am fost clar în ultima strofă..ultimul vers..nu știu de ce te-ai mai obosit de nu or rezonat pavilioanele tale acum..Mă tot mir cum ai auzit ceva :)

colegi de aici au cîte o poezie cu viața e curvă, sau tîrfă sau...
Și eu am cel puțin una. Deci nu văd ce ar fi aici deosebit. Sau care e subtilitatea finalului, de altfel anost. Mesajul e unul repetitiv, și o ține așa de vreo 20 de ani. Chiar e o nereușită ce nu are ce căuta pe pagina principală.

Ce pagină principală..chiar nu te pot urmări. Mi-l bag singur la atelier, sau cum să fac, iluminează-mă. E chiar un text mai răsărit al meu, m-am simțit bine când l-am scris, și am vrut să transmit și altora găselnița, apoftegma mea...Nu am vrut să rad eu primul ceaiul verde în ciorba niciunuia de burtă, clar..Când scriu, chiar nu gândesc lateral, sau la 360 de grade, 4D, 5 G, 7 simțuri..Scriu și atât..sunt sigur că e original, pentru că e o amprentă, așa suntem dați, făcuți, respirați și ingerați. Deci, chestia, că s-a mai spus, folosit..e un argument care leșină și nu îl prind în brațe, las să cadă de același beton.