Poezie
Antract
1 min lectură·
Mediu
în mine e acum
oarecum
liniștire
câteva stări rătăcesc
lehuze somnambule pe holurile unei maternități în timp de război
în timp ce
un medic stă cu urechea pe pieptul unui muribund
ca un supraviețuitor agățat de o geamandură pe marea
așezându-se mulțumită peste epavă
într-un final medicul preia ultimul sunet
și-l așează primul
pe portativul melodiei ce crește în mine
aici e liniștire azi...
foșnetul cețurilor trase de ropotul ploii
mai stăruie pe munții strânși unul în altul
(herghelie de cai adormiți)
și vântul care suflă spre zorii ca niște tăciuni
îl adaugă melodiei care mocnește în mine
unde o șoaptă de cometă
pinten de ghiață ce mi-a brăzdat trupul
mai stăruie palidă morenă în ecouri rupestre
(amintire a unui univers nestatornic)
ochii-mi o potrivesc frazei muzicale
ce însoțește liniștirea
durata respirării mele
în spațiul îngust dintre neanturi
e liniștire azi
am obosit să înghit praful molozul
seismelor personale
doar o tuse stingheră în timp
ce orchestra își acordează instrumentele
022.810
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “Antract.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14050971/antractComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCOttilia, mulțumesc pentru citire, comentariu și înstelare. Prezența ta mă onorează și bucură totodată, trec printr-o perioadă mai de liniștire :), și cumva parcă îmi doresc să ies din ea, mi-e dor de o neliniștire, semnul tău mă ajută.
0
o orchestrație desăvârșită, în conformitate cu "liniștirea" datorată "seismelor personale". o poezie antract între viață și moarte, bine regizată ideatic și metaforic.