În viteză

îmi strig o umbră să nu rupă tăcerea să tacă sub capota sufletului meu

iar de vânt să nu se apropie nici cu voie nici fără de voie

sfătui distanța să scurgă bine gândurile omului mut care gândește în gesturi

să circule mai liber ca dolarul în las vegas

străbatem cuvintele dintre mine și tine iar

sub șeile cailor putere

purtăm iubirea feliată de tigrii sfâșiați de foame

moartea vine la picnicul călare spărgând orizontul în lumini și claxoane

curg torente pe umbrelele zburlite amenințător la peștii care privesc din cerul lacustru

girofare împrăștie aurore pe statui cu gâtlejuri și oasele expuse din piatra fragilă

frigul transformă ploaia într-o spumă roșie pe care cu un ultim gest

ți-o sărut de pe buze.