Poezii

Cu degetul ascuns în umbra tăcerii Se-odihnește bietul ins Năvalnic pătruns de ceața gândului ucis. Suflul de ieri,amorezat de-o stâncă vuiește in amintirea daltei reci înțepenită de

Dacă mâine ți-aș spune c-am asurzit de atâta tăcere ai mai râde cu gust de mare? Și dacă n-aș mai vrea să văd cum luna sângerează Mi-ai strivi ochii în zăngănit de lacăt inchis? Dar dacă

Zgomotul pătează mișcarea și albul apasă din ce in ce mai greu, răcoarea îndrăgostită de itinerariul mieilor de paște; Liniile-ncep să-și contureze ghimpi ce-ncap, printre