Rapsodie de noiembrie

“Când nu ai ceea ce-ți place, trebuie să-ți placă ceea ce ai.” Prea armonios. Am păstrat într-un singur cuvânt glasul tău,am păstrat într-o poză căldura ta,am păstrat în ochii mei frumusețea ta,în lacrimile mele am păstrat zâmbetul tău si am mai păstrat mirosul tău pe buze…toate astea doar ca să fii cu mine atunci când nu suntem aproape.Nu există persoană,sunet,culoare,mireasmă,gust…nimic nu poate și nu va putea să se asemene cu tine.Îmi asum riscul și îți spun că dacă vei vedea vreodată o lacrimă care mi se prelinge pe față să știi că asta înseamnă că și-a găsit locul și momentul potrivit.Și lacrimile sunt o dovadă de iubire. Visez…afară plouă și tu ești în brațele mele.Suntem într-o grădină plină de trandafiri și iasomie, tu dormi adînc în brațele mele în timp ce vântul leagănă ușor balansoarul în care stăm ca pe valurile unui imens ocean ce poate fi cuprins doar de ochii tăi.Stau încremenit ! De parcă n-aș avea puls.Nu vreau să te deranjez…m-am îndrăgostit de felul în care dormi; îmi place să dormi în brațele mele.Parcă pentru asta aștept 22 de ore pe zi până să te văd.Încet deschid ochii și mă trezesc lângă tine… Șșșhhh...visele devin realitate !