Poezie
singuratate
1 min lectură·
Mediu
Sunt respins de toată lumea
Nimeni nu mă vrea,
Pot fi o binecuvântare
Persoanei ce vrea să fie mare,
Sau, un adevărat blestem
Când în inimă m-aștern.
Unii mi-au înțeles menirea
Și mi-au oferit toată iubirea,
Alții de frica mea
Au preferat pacostea.
Nu toți iubesc televizorul
Decât cu mine mai bine, emulatorul.
Când în compania mea rămân
Gândurile-aduc surghiun,
Ș-astfel eu sunt alungat
Căci mă cred întunecat.
Și acum m-apropii de sfârșit
Și realizez cât am greșit,
N-am spus a mea identitate
Mă numesc singuratate.
011.979
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Carlescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Carlescu. “singuratate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-carlescu/poezie/13926803/singuratateComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
de remarcat, ultima strofă, care arată foarte bine:
,,și acum m-apropii de sfârșit
și realizez cât am greșit,
n-am spus a mea identitate
mă numesc singurătate. \'\'
nu folosi majuscule (...vezi regulile);
succes în continuare