Omul cu umbra - reloaded
odată, într-o seară am întâlnit un om ducându-și umbra de lesă legată strâns și cu botniță l-am rugat s-o dezlege oricum e-n siguranță cu cea din urmă mi-a răspuns n-o va face i-e
Omul cu umbra
Odată, într-o seară Am întâlnit un om ducându-și umbra de lesă legată strâns, cu botniță. L-am rugat s-o dezlege oricum, e în siguranță doar cu botnița Mi-a răspuns că n-o va face I-e
Imagini
Mă întorc spre mine, Pentru-a Te găsi pe Tine, Căci în mine eu Te aflu Și în Tine eu mă satur. De la mine spre oglindă Din oglindă înspre tindă, Pentru-a mă odihni deplin De cuvântul Tău
În lipsa mea
Când n-oi mai fi Copilă, tu să nu mă plângi! Căci eu m-am dus spre veșnicii Și traiul tău să nu ți-l frângi! Ci să trăiești curat frumos Precum Cuvântul ce te-ndeamnă Lumină fii, pe
singuratate
Sunt respins de toată lumea Nimeni nu mă vrea, Pot fi o binecuvântare Persoanei ce vrea să fie mare, Sau, un adevărat blestem Când în inimă m-aștern. Unii mi-au înțeles menirea Și mi-au
Botanică spirituală
În creația-I măreață Domnul a făcut și floarea, Ca s-arate lumii-ntregi Puterea și splendoarea. Multe flori de soi făcu Așa cum numai El știu, Catifea, în vii culori Când privești ochi-ți
Vorbește Doamne
Vorbește Doamne Vorbește Doamne, robul Tău ascultă Căci vorba Ta e singur-absolută, O stâncă pe marea ce se tot frământă Ne-nfircată-n fața celor ce asupră-i s-avântă Vorbește Doamne,
