Traiesc intr-o tara straina si rece,
ce mintea-ti cutreiera doar in vise desarte.
si gloata ma-neaca
si trupul ma strange
si stele zaresc ca prin ceata,
departe.
Aici soarele-i negru, lumina
Plangem mereu dupa pierduta eternitate
Zadarnic cautand-o intr-o iubire in doi
Si nu percepem prea simpla realitate
Ca Timpul ce se scurge suntem insusi NOI.
un om care lupta cu marea
marea desertaciune a propriilor vise
vise pe care si le-a cladit de mic copil
copil inocent desigur, ca toti ceilalti
ceilalti insa, nu-l intelegeau, si de ce l-ar
visez viata ca un somn la persoana intai
ce ma cara-n spinare de ieri pana maine
pare o cautare a cuvantului perfect
in jurul caruia se invart toate cuvintele
intr-o hora terifianta si
Pe-oceanul meu de clipe
curg valuri albe, negre
cine esti tu, vantule, stapane
care te joci cu ele?
cine esti, mireasa sfanta
care imi umpli cupa plina
de e miere ori durere
intuneric ori
