Poezie
Doamna toamnă
Volumul - Oameni, timpuri, obiceiuri
1 min lectură·
Mediu
Printre lievezi foșnește pasul desfrunzit
Tiptil coboară doamna toamnă spre câmpie
Cu rochii lungi de vânt și galben ruginit
Lasă în urmă, trena lungă, poezie
Umbrela-și poartă dintr-un nor despăturit
Udă ponoarele storcând din pălărie
Bogată pune în cămară rod muncit
Zâmbește dulce în toți strugurii din vie
La firul ierbii zarvă mare a stârnit
Gâzele caută să-și facă galerie
O buburuză sub o coajă a fugit
Bătrânul pom casă de iarnă o să-i fie
Copacii tremură din mâini spre infinit
Rugă spre aripa în grea călătorie
Nostalgic gândul arcuiește zgribulit
Poate se-ntorc să le mai cânte melodie
Privește blând doamna spectacolul grăbit
Purtând în palme raze moi în agonie
Cu lacrimi reci pe dimineți s-a iscălit
Și-acum așteaptă sora ei în albă ie
004
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvian Costin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvian Costin. “Doamna toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvian-costin/poezie/14205676/doamna-toamnaComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.