Poezie
Eva
1 min lectură·
Mediu
vrei să-ți spun cum ședea Eva pe genunchi
cu creștetul lipit de pântecul lui Adam,
cu fesele transpirate
după ce Preaînaltul îi răsucise carnea în mâini cu voioșie,
îi adăugase sfârcuri,
îi lungise coada ochilor ca la vulpi
și-o pusese binișor, dar de drag,
lângă copilul Său din țărână ?
El este Domnul, Cel ce a făcut Orionul și Pleiadele,
El este Domnul lui Sirius
și aceasta este creația mâinilor Sale,
s-a minunat Adam prinzându-i iubitei capul în mâini
cu bucurie El își zidește făpturile
de bucuria Lui mă bucur și eu…
să-ți mai spun cum ieșeau raze din umerii Omului
cum și-a ridicat el ochii spre cer mulțumind,
suspinând?
Eva știa deja să surâdă cuminte, cu buzele umede
în plete-i șerpuia neștiut vântul serii…
013.089
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Van
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Van. “Eva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/62065/evaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DC
DCdumitru cioaca-genuneanu✓
Silviuta, tare mi-a placut mie Eva asta creiata de Dumnezeu cu ajutorul tau! M-am bucurat mult si de bucuria lui Adam cu toate ca a fost mai mult o bucurie teoretica nefiind invitat la bucuria practica. Data viitoare te-as ruga sa-mi spui ceva si despre Eva, daca s-a bucurat si ea cat de cat. Daca nu inseamna ca Adam a fost un egoit si gena asta rea a noastra dela el se trage! Inca odata, mi-a placut mult.
0