Poezie
Zâmbește-mi
1 min lectură·
Mediu
Fotografia e doar o ficțiune
Temătoare contururi, nearse în vatra luminii...
Þesute, întrețesute, împletite, adunate,
Doar privirile-i dau suflare de viață
Un du-te vino continuu, fierbinte,
Þipând după hrană
Mii de ace
Purtând în urechi mătăsuri și sfori,
Cânepă aspră sau moale damasc,
Înnădesc rând pe rând punctele dulci
Pe chipul de vată:
Ochiul drept, ochiul stâng
Geana, urechea,
Încruntarea,
Bărbia
Surâsul
Irisul verde...
Trimite-mi zâmbind, prin urmare,
Privirile tale
Te vor recunoaște îndată,
Zâmbindu-ți la fel,
Ochiul drept, ochiul stâng,
Geana, urechea,
Bărbia
Irisul verde...
023.032
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Van
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Van. “Zâmbește-mi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/55149/zambeste-miComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PL
Voalată părere(am eu).Subiectul de fapt zâmbește dar tu nu realizezi asta. E normal. O face într-un fel care ar avea nevoie de o reconstituire eternă.Nici eu nu am nici o fotografie cu d-zeu așa că nu pot să te contrazic mai mult.Oricum, consider că nu ai cere nimănui să plângă sau să râdă pentru aceleași considerente....Mulțumesc că mi-ai permis să te critic.
0
dar numai cateodata e foarte reala
ea prinde viata asa precum niste aburi de vita-de-vie
cu frunze dezgolite de prin zonele sensibile
ale unui costum de baie
primordial
ce daca oamenii se imbraca in culori si non-culori
pozele vor arata intotdeauna pete
de tristete
de bucurie
de ceasuri fara ore
si neiubite naluci
cateodata
pozele sar ca iepurasii din palarii
te sufoca
te strang de gat
apoi siderale
se stramba la tine
doar asa
de dragul vremurilor
ce n-au fost niciodata