Poezie
Despre asfințit, în șoaptă
1 min lectură·
Mediu
Iată-l
sosește arcașul divin
tremură coama de paltini
pe dealuri
țărâna se surpă
sub pasu-i de fier
apa se-ascunde
sub maluri
Poartă
pe umeri arcul-pedeapsă
se zvârcolesc ca șerpii
în torbă săgeți
brâu roșu de foc
îi încinge mijlocul
prada își ia dintr-un timp
bătut de drumeți
Legată
de ușa înaltă și grea
își lasă ea fruntea
pe umărul serii
neîndurat potrivește în arc
trimisul săgeata
ucis cade-n praf
zâmbetul verii
023.520
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Van
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Van. “Despre asfințit, în șoaptă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/49732/despre-asfintit-in-soaptaComentarii (2)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
LNDistincție acordată
O poezie care se citeste dintr-o suflare si, mai important ramine undeva in gind ca un clinchet...
0
totusi, de ce torba si nu tolba? sau folosesti arhaisme?