Poezie

Inconveniență

1 min lectură·1 februarie 2007

Mediu

Ele sunt.

Nu le știu pe nume.

Niciodată, de altfel,

nu se prezintă vreun sentiment

înaintea mea la control.

Trăiesc dincolo

de lentilele ochelarilor

ca niște ființe articulate

cu membre nervoase,

fără umbră,

cu ochi de jur împrejur,

fugărindu-mi celulele

în picioarele goale,

amestecându-mi sângele,

pătrunzându-mi epiderma,

crestându-mi pielea sânilor

cu unghiile

ca niște cuie ruginite.

Îmi acoperă chipul pe rând,

îmi opacizează din stânga,

incontrolabil,

surâsul,

mă îneacă în dejecțiie lor

parfumate,

ca într-o baltă noroioasă

fojgăind de cuvinte,

ca de viermi inelați.

Sunt

pur și simplu!

Mă cutreieră chiuind,

bezmetice ca un crivăț,

îmi iau în stăpânire trupul,

rostogolindu-l la deal

și la vale

ca pe o roată mare și grea

de căruță.

002.039

Silvia Van. “Inconveniență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/229133/inconvenienta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.