Poezie

simetrie

1 min lectură·12 decembrie 2006

Mediu

mie:

îmi pendulează gândul

între nord și sud

ca un șir de cocori rătăciți

într-un văzduh fără anotimpuri

mi-a ciocănit chipul meu

pe dinăuntru din oglindă

privește mi-a spus privește verdele ierburilor

care-ți vor crește în colțul gurii mâine spre seară

spicul lor îți va sfâșia umbra

anemone grase își vor lăsa petalele grele

între ridurile frunții greieri vor veni

să-ți tăinuiască trupul în cântec așa cum ascund

carnea nopții risipind-o sub stele

tăcerile iată își vor săpa cuiburi în tâmple

devorându-ți conturul

ca niște hârciogi hămesiți

ție:

ispitit ne e gândul

de urcuș și iar de cădere

ca o ploaie de raze

între mare și cer

sub brad ni se făcuse așteptarea colind

ne-am strecurat în hainele serii

legănându-ne ca doua mere jucăușe

pitite într-un buzunar vătuit

mie mi-era cald și ți-am sărutat pe furiș

umărul stâng ți-am mângâiat cu genele buzele

tu ai tresărit și te-am lăsat să-mi numeri

toate bătăile inimii până când ne-au prins între ele

lerui-ler-ul începutului lerui-ler-ul sfârșitului

zidindu-ne în aceeași poveste

ce arde vie sub cer

de când lumea

002.134

Silvia Van. “simetrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/219860/simetrie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.