Poezie
Nu sunt tristă
1 min lectură·
Mediu
Nu sunt tristă
ziua aceasta de ianuarie
despletit
are ochii albaștri
și genele lungi
Venus
din înalt
i-a spălat umerii
i-a dezvelit sânii
și i-a mângâiat
coapsele de mătase
nu sunt tristă
ea e frumoasă
și liberă
mă rezem de gleznele ei
îi ridic ciorapii
îi dezlipesc frunzele de pe tălpi
și promit să-mi înghesui
în palma ei surâsul
fără împotrivire
nu sunt tristă
nu-mi mai ascult
de aproape
tăcerile aprige
nu-mi mai privesc gândul
împiedicându-se
în prag
nu caut în zăpadă
marginea inimii
pierdută nu știu când
după cină
aștept doar ca ea
să mă sărute pe gură
să-mi facă vânt
și să-mi spună
du-te femeie
de mult te-așteaptă vara
la Farafangana
întoarce spatele zeilor albi
du-te și mori
înecată în iubire
sub astrul fecund
la Maromokotro
001.915
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Van
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Van. “Nu sunt tristă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/1765370/nu-sunt-tristaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.