Poezie
Chimia albului
1 min lectură·
Mediu
Între noi
absența
ca o pânză ninsă
sunetele vocilor
se împotmolesc amețite
în cutele moi
amprentele palmelor noastre
se preling subțiri
pe sub tivuri
îndurerate
se adună în colțuri
aruncându-se din înalt
sinucigaș
ca țurțurii în soare
mor în sclipirea lor
întretăiată
sărutări desperecheate
respirația așternutului cald
boțit cândva
sub sânii îmblânziți
zvâcnetul călcâiului tău
lăsat buzelor
pradă
Mi-e dor
iarna dansează încă
dezbrăcată
pe stradă
În piept
cireșul își pune
veșmântul
de chiciură
025.760
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Van
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Van. “Chimia albului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-van/poezie/1762865/chimia-albuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVMa bucur mult ca ti-a placut poemul, multumesc mult pentru comentariu.
0
albă\" - toate sunt semne ale înfloririi. Or, mai avem nevoie și de înflorire. Mulțumesc, Silvia Van!
O iarnă cît mai pură în ale inspirației!