Dac-aș pleca

Ți-aș spune bun rămas dac-aș pleca

Spre alte lumi, departe, în Akasha,

Dar știu c-aș viețui cu uriașa

Încrâncenare de-a te mai vedea.

Pe trup mi-aș potrivi numai cămașa,

Țesută-n primăveri de catifea

Și poate-un brâu de noapte-aș mai lua,

Să-mi strălucească luna-n el, trufașa.

Nu mi-ar mai fi nimic de trebuință,

Nici odiseea care-ar fi rămas

La țărmurile-adânci de conștiință.

Doar tu mi-ai fi lipsit la orice pas.

Dar cum să plec? Nu-mi este cu putință!

Cum să te las aici? Cum să te las!

( Akasha – în sanscrită se referă la ”eter” sau substanţa primordială a vieţii din care ia fiinţă absolut tot ceea ce există în Univers. Ezoteriștii spun că aici, în Akasha, care este situată în lumea nevăzută, se înregistrează tot ce ține de existența fiecărei ființe umane, dar și toată istoria Universului)

Geestacht, 10.03.20