Poezie
cum sună uitarea
1 min lectură·
Mediu
din când în când simt cum se șterge
o amintire
devine transparentă
apoi
apare o amintire nouă
frumoasă sau altcumva
ea nu mă lasă să mă mai întorc
cu ea descopăr lucruri noi
e chiar în r e l i e f
aproape că o pot atinge
de multe ori stăm de vorbă
dar întotdeauna în balanță
și oricât încerc să-i explic
ea
speră
de n-ar fi timpul
ar fi ușor
ne-am putea întoarce să facem totul perfect, așa cum trebuia să fie
îi spun eu
apoi câteva zile mă chinuie cu aceleași întrebări
până când, treptat, observ cum își pierde din culoare și parcă devine plată
îmi tot spun că o să am grijă de ea dar se întamplă atâtea încât uit și de multe ori când mă întorc acasă am impresia ciudată că nu a fost niciodată acolo
și oricât de mult o caut n-o mai găsesc
devine transparentă
cu o consistență aproape lichidă
încât probabil aș putea să trec prin ea și să nu mai simt nimic
nici măcar nu o mai strig
fiindcă dupa ce trag aer în piept
se preface într-un lung oftat
eliberator
014.841
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Nasaudean
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 189
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Nasaudean. “cum sună uitarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-nasaudean/poezie/14018057/cum-suna-uitareaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dacă intenția v-a fost să mă/ne faceți să uităm spre finalul prea prelungit în primul rând de așezarea mult prea întinsă din pagină, amintirea subiect, ați reușit...
Nu cred însă că acesta ar fi fost obiectul unui poem reușit dpdv ideatic, domol însă surprinzător ca Năsăudul d-voastră...
Lăsați-ne vă rog un pic mai aproape de revărsarea final, superbă, lăsați amintirea să devină insuportabilă-n scurtimea poemului, pentru a trăi mântuirea eliberării...
Voi reveni.
Cu respect,
rcm