Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Fabula cireșelor

1 min lectură·
Mediu
Fabula cireșelor
Într-o zi, pe la ‘nserat
Când cireșul s-a culcat,
O cireașă mai frumoasă
Și o cireșică sfioasă
Tăifăsuiau fără ‘ncetare
Iar cireașa striga tare:
“Eu sunt o cireașă mare
Și-s frumoasă fără asemanare!
Rangul ‘mi este mai măreț,
Neamul mi-e foarte semeț…
Voi fi servită ca gustare
Unui boier sau unui rege mare
Iară tu vei fi mâncată
La o masă mică și săracă.”
Pe când astfel ea vorbea
Viermele din umbră asculta…
El văzând-o așa frumoasă
Și crezând-o mai gustoasă,
Pe gânduri nici un pic n-a stat
Și din ea s-a înfruptat…
Cireșica cea micuță,
Cea urâtă și slabuță
De o fetiță fu culeasă
Și adusă la o masă
Nici mai mică, nici mai ‘naltă
Numai bine așezată…
Morala:
Precum proverbul vechi ne spune,
“Lauda de sine nu miroase a bine”!
025.555
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
134
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Silvia Miler. “Fabula cireșelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-miler/poezie/1784710/fabula-cireselor

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu
Silvia,
parca am mai spus dar revin si te citesc cu placere. poezia mare porneste de la poezia pentru cei mici. felicitari!

cu prietenie,
0
@silvia-milerSMSilvia Miler
Domnule Petrut,

Mare bucurie fac inimii mele vorbele Domniei Tale...
Fabula asta este scrisa de acea Silvia de la 12-13 ani si doar \"corectata\" de cea de acum.

Bucuroasa de prietenie,

Silvia MILER
0