Basm

atomii valurilor s-au organizat în formă de steluțe când le-am mulțumit că frigul de afară crește odată cu dorință noastră de a pleca. am vrea să călărim căluți de mare către departe în lume. cărțile de tarot au spus că salvarea noastră e să fugim printre picurii de acid din pulverizator, să fugim departe cu gingiile atacate de sarea valurilor ucigașe.nu am înțeles niciunul ce au vrut să ne arate. dar ne-am ales căluții și am plecat printre valurile înghețate de atomi-steluța. treceam pe lângă chipurile stâlcite de sticla gheții și ne țineam corpurile apropiate încât să nu înghețăm și noi,pierind în banalul cotidian.trăgeam cu dinții de cuvintele nerostite și încercam să dăm un înțeles abstractului termen de iubire. pe malul stâng al sufletului ne-am construit castele din cărți de nisip și am turnat sărutări în șanțurile de apărare. ne-am ferecat într-o odaie de cuvinte și am pictat pereții în literele albastre ale poveștii noastre. acolo nu avem semnal,nici oameni,nici griji. suntem doar noi și căluțul de mare,cărțile,nisipul și cuvintele. i-am mulțumit apei că ne-a adus aici și cerului că ne ferește de stropii de acid.