bad timing

dramele unui om sunt ca mânuțele mici și verzi ale brazilor își întind degetele spre ceața cu aromă de vată pe băț ce se apleacă peste ei cu intenția de a-i sufoca încet încet încet cred că am probleme cu latura temporală a existenței mele inutile cu timpul care se sincronizează prost cu necesitățile mele pe moment. întâlnesc oameni pe care ar trebui să îi întâlnesc peste ani ca să îi înțeleg și simț cum mi-se strânge stomacul într-un ghem de sârmă ghimpată când toate nenorocirile îmi bat la ușă cele mai infecte laturi ale mele ies la iveală clar ca niște copaci pe un câmp infinit de maci. mi-aș dori să mă resetez total și să nu mai am parte de acel \"bad timing\" în fiecare întâmplare a vieții mele agățată de mânuțele alea verzi brazii se inegresc de funingine iar din mânuțele lor verzi nu rămân decât crengi și macii se ofilesc sub ploile acide în fond nu contez/sunt doar un pion neimportant/un nimic în formare