Silasi Daria Daniela

Ești un suflet rătăcind Prin această lume Și trebuie să te trezești gândind Azi oare, ce pot face...ce pot spune? Ești un suflet stingher Călător prin viață Care poate să

Mă uit pe geam Și văd că totu-i alb Și mă gândesc Ce mi-aș dori să fie vară iar. Mă uit și-i văd pe oameni Cum fiecare își vede de treaba lui Și nu pot să nu mă-ntreb Care

Spune-mi de ce urăști? Ca să pot să-ți spun De ce să iubești Să fi mai bun. Spune-mi de ce ești răutăcios? Ca să pot să-ți spun și eu De ce să fi mai mărinimos Și să fi bun

Mă uit la păsări și mă gândesc Cât mi-aș dori să pot să zbor De ce, pentru om, nu e firesc Să zbori către cer, să atingi un nor? Mă uit la stele și îmi doresc Să mă plimb, să

Caut pacea printre oameni Dar văd doar răutate De ce omul nu poate Să trăiască cu ai lui semeni? Caut dragostea în suflete Dar de ură le sunt pline inimile De ce omul nu poate

Nu e nici noapte,nici zi Cerul mare este gri Sufletul meu plânge Inima-mi se frânge. Stau și mă gândesc De ce eu trebuie să trăiesc O viață atât de gri Când nu e nici

Mă uit la minunățiile Create de Dumnezeu Și mă întreb mereu Cât ne mai suportă răutățile. Mă uit la lume cum se plimbă Mă uit la cer care se-ntuneca Și mă întreb, de ce oare

Închid ochii și văd o zi mai bună Și mă rog la Dumnezeu Să ne aducă pe toți împreună Să fim fericiți mereu. Închid ochii și visez Ce aș putea să realizez Doar dacă aș avea

Vreau să fac o schimbare în lume Dar cine îmi poate spune Că nimic n-o să mă oprească Să schimb această lume grotească? Dar și cine mă poate opri Să nu încerc într-o zi Să lupt

Stau și mă întreb Ce înseamnă libertatea? Și cum pot să nu mă leg Cu sufletul de ea? Toți vrem să plecăm departe Să ne pierdem în lumea largă Ne dorim să avem de toate Dar

Copaci verzi, câmpii aurii Cerul e albastru și albi sunt norii Soarele în fiecare zi răsare Cu ale lui divine raze. Păsări, fluturi de diferite culori Zburdă-n zare fără să caute

Tu știi prea bine Că eu ar trebui să fiu lângă tine Să te țin de mână Să trăim împreună. Tu știi prea bine Că tu ar trebui să fi lângă mine Să-mi spui că mă iubești Și să nu

Merg pe mare Și mă pierd în zare Aș vrea să am o inimă atât de mare Cât orizontul care se pierde-n soare. Merg pe mare și privesc Cum oamenii în jurul meu se urăsc Le-aș da o

Stau și mă gândesc La niște foi albe privesc Niște versuri vreau să colorez Dar nu pot să le pictez. Ceva îmi întunecă mintea Ceva ca o piază rea Nu mă lasă să visez Niște

Stau și pe geam privesc Și mă tot gândesc Cine sunt și ce-mi doresc De la viață să primesc. Încerc să mă regăsesc Pe mine însumi să mă privesc Să îmi dau seama ce reprezint

Toți cerem să avem de toate O casă frumoasă, familie, bucate Toți cerem să avem parte de dragoste Dar uităm să dăm înapoi din toate. De ce îi este omului atât de greu Să nu mai

Merg pe stradă și mă gândesc Ce mi-aș dori să fie primăvară iar Dar în zăpada ce observ? Ceva răsare...un ghiocel alb. Soarele îmi inundă ochii Cu ale lui raze aurii Acum verzi

Soarele strălucește tare Primăvara vine din depărtare Și ne încălzește sufletele Ne înmoaie inimile. Zăpada s-a topit Copii la joacă au ieșit Florile toate au înflorit Și

Merg pe un drum cu bălți dar însorit, Am fost sărac dar și-nstarit Mă gândesc: de-acum înainte viața mea Va fi un ritm de cha-cha-cha Dar deschid ochii și văd că nu-i așa. E doar