Poezie
Neant
1 min lectură·
Mediu
În ale tale palme sufletul mi-am pus,
L-ai tot frământat, până ce l-ai răpus.
Mi-ai spus dulcegării, vorbe mincinoase,
Împidicate acum în bălți sângeroase.
Cărare-am făcut între spini și nuiele
Cătând rămășițe, bucuriile mele.
Dar le-ai aruncat în apusuri depărtate,
Bine dosite, de oameni necălcate.
Acum te-ntreabă un suflet rece și gol:
-În astă piesă,am avut și eu vreun rol?
Sau eram numai actorul unei povești
În care tu n-ai putea să te regăsești?
Am să mă-ntorc pe aceeași cărăruie
Unde lumină nu a fost și nici nu e.
Și acolo unde umbra e mai deasă
Voi ridica cetate ,să-mi fie casă.
Până la cer zidurile-i voi înălța,
Să nu mă poată ajunge nici umbra ta.
Acoperiș îmi vor fi stelele nopții,
Iar poartă rămas-au dorințele sorții.
18 august 2012
00653
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Sigartau Daniela Simona. “Neant.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sigartau-daniela-simona/poezie/14159588/neantComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.