Poezie

Soarta

1 min lectură·9 decembrie 2021

Mediu

Când lacrimile reci curgeau din ochiii care

Odată erau veseli și-atât de zâmbitori,

O mână caldă întindea- i din depărtare

Ca să usuci al sufletului greu șuvoi.

Pe atunci erai doar alinarea dulce

Care alunga din greul meu amar,

Ieri, steaua nopți-n vise mi te aduce

Să nu-mi mai plângă ochiii în zadar.

Iar soarele din ceruri calde și senine

Te-a îndrumat și te-a călăuzit,

Ți-a îndreptat pașii repezi către mine,

Și glasul dulce, tandru și sfiit.

Dar soarta asta cruntă și nedreaptă

S-a năpustit din nou asupra mea,

Și valurile înghețate își îndreaptă,

Să mă scufunde iar și iar ar vrea.

De aceea drumurile noastre le desparte

Lăsând în urmă dor cu mii de șoapte.

Mă aruncă de tine atât de departe

Lăsând în urmă tot și toate.

Azi te-ntâlnesc ca pe-o nălucă

Ce apari să-mi dai o-mbrațișare,

Mă rog de soartă să te aducă

Să-ți mai pot da o sărutare.

Și dintre neguri ne-mblânzite

Se naște chipul tău zâmbind.

Se apropie agale și cuminte,

Eu râd văzându-te venind.

00560

Sigartau Daniela Simona. “Soarta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sigartau-daniela-simona/poezie/14159523/soarta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.