Poezie

Speranță

1 min lectură·30 iulie 2012

Mediu

Cu zambet răsărit de toamnă târzie,

Cu ochii cer senin și mare pustie

Nu ceri nimic și nu-mi vorbești

Acum apari și când te văd tu nu mai ești.

Speranță, tu desparți în două vise

Ce-mi ard cu negru,

Și tonuri de cenușiu aprinse.

Eu vreau, dar ea nu vru`.

Prin ceață deasă și mii de leghe depărtări

Cu valuri ce-amenință corăbii mânate de-a vântului cântări

Trec zeci de zile, de-ai zice că-s ani buni

Privești la orizont, pesemne chiar în sus, uscatul nu-i.

Dar călătorului... rămâne doar slova prăfuită

Amară, cu sinele și pustiul împărtășită

Dar cu tine pământul înflorește petale

Cu tine și cu tot cu amăgirile tale.

00826

SIA. “Speranță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sia/poezie/14011826/speranta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.